,,O formă de viață” – Amélie Nothomb

Îmi place Amelie Nothomb de fiecare dată când o citesc; stilul franc, cerebral în care scrie face ca lectura să curgă pe nesimțite, iar tu, ca cititor, ești captivat de cuvintele ei aproape fără să îți dai seama.

Amelie Nothomb îmi pare foarte atentă la detalii, iar în cartea ,,O formă de viață” accentul cade chiar pe o descriere amănunțită; cu toate astea, nu vorbim despre descrierea unor acțiuni, pentru că acțiunea, în sine, este minimă sau chiar lipsește. Scriitoarea abordează și adaptează stilul epistolar, iar rezultatul este un reușit schimb de scrisori, unul mai degrabă neobișnuit și care atrage tocmai prin originalitate. Acest lucru înseamnă că Amelie se concentrează pe descriere atunci când vine vorba de sentimente, stări, impresii sau păreri personale; acestea sunt explicate în detaliu, pentru a transmite cât mai bine o anumită stare de spirit ce îl domină pe expeditor la momentul redactării scrisorii.

,,Forma de viață” îl are în centru pe soldatul american Melvin Mapple, care, după ce se delectează cu lectura integrală a operei lui Amelie Nothomb, decide să îi trimită o scrisoare, direct de pe front. În felul acesta, Amelie ajunge să cunoască povestea unui soldat traumatizat, care devine obez din cauza experienței frontului; el mărturisește cum a început să mănânce fie de teamă, fie din cauza lipsei de speranță, a disperării sau, ulterior, pur și simplu de dragul de a se tortura pe sine însuși. Treptat, Melvin Mapple ajunge să fie înlănțuit de propria-i minte, pentru că se învârte într-un cerc vicios din care cu greu mai poate să iasă. După ce deznădejdea îl determină să mănânce, tocmai pentru a substitui celelalte nevoi (spirituale, mentale și de orice alt tip), pe care nu și le poatea satisface, americanul trece de partea cealaltă a baricadei și începe să mănânce cu scopul clar de a-și face rău, pentru a se pedepsi, pentru a se mântui chiar și pentru a încerca să scape de vinovăția simțită prin…accentuarea vinovăției. Mai exact, acesta se blamează pe sine pentru situația în care a ajuns, dar, în loc să acționeze în favoarea sa, mintea îi joacă feste și îi sugerează că, de fapt, nu merită decât să decadă din ce în ce mai rău, iar el exact asta face: continuă să mănânce exagerat de mult, dar în mod conștient și voluntar.

Amelie Nothomb se pare că este pusă în fața unei situații delicate, dar, pe parcursul corespondeței, ea ajunge să îi sugereze soldatului să își valorifice obezitatea, transformând-o în artă; îi propune chiar o galerie de artă a cărei vedetă ar putea fi, iar Melvin Mapple pare, inițial, animat de această propunere; sentimentul oferit de existența unui sens al vieții este reconfortant pentru el, cu atât mai mult cu cât chiar ajunge să creadă că trupul lui deformat, simbolul degradării lui personale, poate fi o formă de artă.

Treptat însă, Amelie își va da seama de asburdul situației, în special după ce află anumite lucruri la care nu s-ar fi așteptat și care schimbă radical contextul. Dramatismul se păstrează însă; Melvin este în continuare obez, lipsit de un sens al vieții sau, mai bine spus, lipsit de viață, mort înainte de timp și cu slabe șanse de a reveni la viață.

În stilul caracteristic, Amelie Nothomb pune în prim-plan o problemă cu o incidență crscută, cel puțin în Statele Unite (de unde vine si soldatul nostru), îngrijorătoare și extrem de nocivă: obezitatea. În mod cert, obezitatea nu se reflectă doar fizic (deși de acolo pornește), ci continuă să altereze toate celelalte aspecte esențiale ce țin de individ: psihic, spiritual, moral. Depresia este una dintre principalele consecințe, iar viața individului în cauză devine insuportabilă, situație care poate degenera foarte rapid spre sinucidere.

Lectura este intensă și captivantă, ușor de parcurs, iar cartea este greu de lăsat din mână; pe lângă plăcerea creată de atitudinea ușor auto-ironică a lui Amelie, este interesantă și problema socială pe care o ridică. Cu toate acestea, cartea nu își propune să dezvolte neapărat subiectul sau să emită judecăți de valoare cu privire la acesta, dar este un venerabil punct de plecare pentru o analiză profundă asupra unei amenințări sociale, demnă de luat în seamă în contextul secolului XXI.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: