,,Insuportabila ușurătate a ființei” – Milan Kundera

    Nu numai că titlul cărții este unul aproape fascinant, pentru că e dificil de înțeles la o primă aruncare a ochiului, dar și cartea, în sine, este exact pe măsura așteptărilor – măreață. În plus, asocierea termenilor ”insuportabilă” și ”ușurătate” pune un semn de întrebare, iar adăugarea ființei în ecuație (sau fracție, funcție, ce-o fi, nu vorbim despre matematică aici), trezește deja un interes mai profund; când auzim de ființe, parcă am vrea să știm despre ce e vorba, pentru că ne privește și, în cazul în care nu suntem niște ignoranți limitați, ceea ce ne privește ne face să vrem să aprofundăm subiectul. Kundera povestește într-o manieră proprie câteva povești de viață care par a nu avea o altă legătură în afara relațiilor sexuale dintre personaje. Totuși, punctul comun se regăsește în titlu.

    Insuportabila ușurătate nu are conotație morală. Nu se referă la năravuri sau la decadență (cel puțin, nu în primă instanță),  nici la slăbiciunile omului neapărat, se referă la ușurătatea sufletului. Polul opus și fără de care este imposibilă comparația și, prin urmare, și înțelegerea exactă a acestei ușurătăți, e greutatea sufletului. Până aici, totul e în ceață. Am putea spune că fiecare are propriile unități de măsură pentru ușurătatea sau greutatea sufletului său și am avea dreptate, dar, mai mult decât atât, există și un sistem universal (deci aplicabil tuturor) pentru această măsurătoare.

    Ușurătatea este detașare, uitare, evitarea fericirii și a durerii deopotrivă (pentru că nu o poți avea doar pe una dintre ele), este chiar aparența echilibrului. Am spus aparența. Ușurătatea e sentimentul de libertate, dorința de a zbura către oriunde, fără constrângeri, fără angajamente, e momentul în care sufletul ți se transformă într-un fulg și se înalță spre cer – de aici și ideea aparentului echilibru, a faptului că nu te vei înclina în nicio direcție în zborul tău.

    De cealaltă parte, se ascunde latura grea a vieții. Se ascude durerea (dar, odată cu ea, și fericirea), se ascund toate sentimentele care te țin legat de pământ, se ascunde rațiunea care îți taie aripile și te ține la sol. E mai greu așa, aparent. Ideal ar fi ușurătatea, aparent.

   Atunci de ce Kundera vorbește despre ușurătate ca fiind insuportabilă? Răspunsul e destul de simplu: pentru că nu poți zbura la nesfârșit, pentru că viața nu e așa. Stă în firea noastră să ne lăsăm apăsați de greutatea lumii, care ne înfige bine tălpile în pământ. Suntem obișnuiti, de-a lungul vieții, să îndurăm, tocmai pentru că știm (ni s-a spus sau ni s-a întâmplat) că după multă ploaie, răsare și soarele la un moment dat. Degeaba se străduiesc unii să trăiască în ușurătate. La final, golul va fi prea mare – de nesuportat. Și vor vrea să se întoarcă pe pământ, dar unii nu vor avea noroc.

    Povara cea mai grea ne strivește, ne face să ne încovoiem sub ea, ne lipește de pământ. Dar, în poezia de dragoste a tuturor timpurilor, femeia dorește să fie strivită de trupul bărbătesc. Așadar, cea mai grea povară este, în același timp, imaginea celei mai intense împliniri vitale. Cu cât este mai grea povara, cu atât mai apropiată de pământ e viața noastră, și cu atât e mai reală și mai adevărată.

    E normal să apară interpretări diferite asupra acestei cărți; în definitiv, e un roman, iar Kundera nu spune lucrurilor pe nume, ci le lasă să se înțeleagă. Sigur că e mai complex de atât, pentru că îmbină mai multe teme, cum ar fi cât de multe nedreptăți poate accepta dragostea sau în ce măsură poate fi schimbat destinul tău (de tine).

    Dincolo de aceste teme principale, Kundera introduce, la un moment dat, o teorie extrem de interesantă, pe cât de simplă, pe atât de reală, despre umanitate. Adevărata bunătate a omului nu se poate manifesta în toată puritatea și în deplină libertate, decât față de cei care nu reprezintă nicio forță. Adevăratul test moral al umanității (cel mai radical, care se situează la un nivel atât de adânc, încât scapă privirii noastre) sunt relațiile cu cei ce se află la cheremul ei: animalele. Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atât de fundamental încât tocmai de aici decurg toate celelalte. 

kundera

    Nu cred că e nevoie de mai multe cuvinte, e nevoie de toată cartea pentru a înțelege întreaga esență. Acestea fiind opțiunile ființei, care ar putea alege una dintre cele două căi, rămâne să ne întrebăm, așa cum se întreba și Kundera: Și-atunci, ce să alegem? Greutatea sau ușurătatea?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: