Mai 2013

Înainte vreme, adică undeva prin luna ianuarie, mă gândeam cu dor la florile de liliac, pe care abia aşteptam să le revăd. Îmi imaginam atunci că odată cu florile de liliac, vor apărea şi multe emoţii în sufletul meu, dat fiind faptul că ele marcau, pentru mine, începutul ultimelor luni de liceu. Cu toate astea, prevedeam în ianuarie bucuria lunii mai, pe care urma să o simt văzând liliacul înflorit, pentru simplul fapt că îi ador florile.

Ciudat este însă că nici nu am apucat să visez prea mult la momente de felul acesta, că mult aşteptata lună mai a venit peste mine… Sunt conştientă de rapiditatea trecerii timpului, dar asta nu mă împiedică să fiu uimită de fiecare dată când îi simt urmările pe propria piele. Iată-mă, aşadar, în mai!

Nici mai mult, nici mai puţin de două luni mă despart de examenul de bacalaureat – care nu degeaba se mai numeşte şi “de maturitate”. Am nevoie în perioada asta de multă putere, ca să pot să fac faţă avalanşelor de gânduri şi stări sufleteşti care mă acaparează frecvent. Pe de o parte, îmi amintesc cu nostalgie momente trăite pe parcursul celor aproape patru ani de liceu şi, analizând cumva desfăşurarea acestora, îmi dau seama că am luat deciziile corecte, în sensul că tot ce s-a întamplat  a avut un scop – mai mult sau mai puţin precis. Pe de altă parte, mă gândesc la ce urmează, iar sentimentele ce mă încearcă nu sunt deloc clare, atât pentru că sunt entuziasmată de schimbările ce se vor petrece, cât şi pentru că mă copleşeşte imensitatea lor.

În acelaşi timp, îmi dau seama că pe cât de  multe planuri şi scenarii creează mintea mea referitor la viitor, pe atât de neaşteptat va fi, probabil, prezentul respectiv. Am impresia că în asta constă testul pe care îl avem de trecut noi, cei care suntem pe punctul de a termina clasa a douăsprezecea – în a reuşi să facem faţă universului nostru interior, ca să zic aşa, adică acelor stări de stres, griji, îndoieli, neîncredere, chiar tristeţe uneori, combinate cu emoţiile nelipsite, cu bucuria de a fi ajuns până aici, cu speranţele, visurile pe care le avem în continuare şi nu în ultimul rând, cu dorinţa de a ne atinge obiectivele – acum, dar şi mai târziu. E clar că pe lângă toate acestea, e nevoie de multă muncă, ea fiind parte din etapa premergătoare examenului propriu-zis şi reprezentând, desigur, cheia ce ne va deschide porţile succesului. 😀

Am scris rândurile astea în ideea că la un moment dat, după ce vor fi trecut toate şi apele se vor fi liniştit (că doar se vor linişti vreodată), le voi citi şi voi înţelege cam ce au însemnat toate acestea, căci acum, aflându-mă în mijlocul lucrurilor, e mai greu de priceput cu exactitate. Poate subiectul pare banal, dar la vremea lui, momentul este extrem de important şi cred că reprezintă un prag hotărâtor în ceea ce priveşte evoluţia fiecăruia dintre noi, ca un fel de fundaţie a ceea ce urmează a fi construit.

Iată deci cât de importante sunt florile de liliac anul acesta!…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: